Un început… de anul trecut

Pe la începutul lunii octombrie a anului ce tocmai a trecut, mă întîlnesc la o cafea cu Gabi Aramă, colega şi prietena mea şi îi povestesc, entuziasmată, cum tocmai mi-a trecut prin cap să înfiinţez o micuţă bibliotecă, dotată cu carte pentru împrumut şi un club de lectură. Aveam locaţia şi infrastructura pentru a  porni un aşa proiect, la prietenii noştri de la Ţara Minunilor. Şi tocmai aflasem de oportunitatea de a prezenta această idee pentru a obţine o mică finanţare în cadrul ultimei ediţii a Cafenelei Publice, organizate de către Fundaţia Comunitară Iaşi.
“Uaaau!, îmi spune Gabi. Ce frumos! Dacă aflam mai repede de finanţarea asta, te-aş fi concurat… Tare bine mi-ar prinde nişte cărţi pentru copiii mei de la Grajduri…” Şi se apucă să îmi povestească despre “copiii ei”, elevii clasei a V a, unde este dirigintă, dar şi toţi ceilalţi, cărora le predă cu pasiune, dedicare şi dragoste (iar acestea nu sunt cuvinte goale) literatura: despre cum lucrează cu ei, despre cum le vorbeşte despre sentimente, despre “Jurnalul cărţii călătoare” – un proiect prin care ea încearcă să îi apropie de lectură şi de carte, încurajîndu-i să scrie desre personajele care le-au plăcut sau nu sau despre emoţiile pe care le-au încercat citind anumite pasaje – despre cum le duce cărţi de acasă şi despre cît de mult le place copiilor să citească şi despre cît de mult şi-ar dori să aibă şi ea cîteva titluri care să vină să le completeze pe cele din Biblioteca Comunală şi din programa şcolară…
“Păi, cum să mă concurezi?”, zic eu. “Mergem împreună în proiectul ăsta!”. Am preluat rapid ideile ei pentru Clubul de lectură de la Ţara Minunilor şi făcusem deja un plan de bătaie: urma să accesăm finanţarea, să cumpărăm cărţi, să împărţim micul fond de carte în două şi să lucrăm pe două fronturi: la Iaşi şi la şcoala din Grajduri, urmînd să mai rotim cărţile, pe măsură ce erau citite de copii.
Cu entuziasm şi încredere, am fost la Cafeneaua publică din 24 octombrie, unde ne-am expus ideile. Spre marea noastră bucurie, am convins publicul şi am obţinut mica finanţare care urma să asigure primele cărţi din Biblioteca noastră comună.
Dar lucrurile minunate nu se opresc aici.
În sală, atunci cînd am prezentat proiectul, erau prezente doamna Mihaela Gavrilescu şi fiica ei, Ioana, elevă în clasa a VII a la Liceul “Mihai Eminescu” din Iaşi. Mare ne-a fost încîntarea cînd, după cîteva săptămîni, am fost contactate de doamna Gavrilescu: impresionată de povestea noastră, dumneaei şi-a susţinut fiica în organizarea unei colecte de cărţi în clasa ei. Cu sprijinul profesorilor lor, Ioana şi-a mobilizat colegii şi, împreună, au strîns 30 de cărţi pentru clasa din Grajduri: un start fantastic pentru proiectul lui Gabi.
Aşa că Gabi, cu inspiraţia ei, creativitatea şi dragostea ei, s-a apucat de lucru; îmi spunea, într-una din conversaţiile noastre, că “sunt copii care, de când am demarat procesul, au deja câte 5-6 cărţi citite. Pentru mine înseamnă un mare avantaj faţă de anul trecut. Sper să reuşesc să îi motivez în continuare prin tot felul de metode şi activităţi prin care ei să se poata afirma”. Eu nu sper, eu ŞTIU că aşa va fi.
Între timp, am demarat Clubul de lectură pentru copii şi Mini biblioteca şi la Ţara Minunilor. Mi-am dat seama, vorbind cu copiii mei şi cu alţii, că, în plin consumerism, alergînd prin magazine, făcînd sacrificii pentru a cumpăra pentru ei cărţi frumoase, pline de desene superbe, în ediţii pofticioase, frumos mirositoare a cerneală proaspătă şi a hîrtie de bună calitate, am uitat să le povestim copiilor noştri despre cartea împrumutată de la bibliotecă. Satisfacţia imensă am avut-o cînd am văzut expresiile mirate de pe feţele copiilor la primul Club de lectură: le-am explicat conceptul de bibliotecă publică, şi-au ales fiecare cîte o carte, pe care au aflat că trebuie să o citească cu grijă şi să o aducă înapoi, pentru ca şi alţii să aibă acces la ea. Au plecat fericiţi, cu cartea preferată în braţe, cu ochii sclipind, explicînd cu gravitate şi responsabilitate părinţilor lor despre cum vor aduce ei cartea înapoi, după ce o vor citi.
Un început mic, poate. Dar, fiecare lucru mare are un început mic.
Aşa că… vă mulţumim tuturor:
Fundaţiei Comunitare Iaşi pentru că ne ajută, ca de atîtea alte ori, să facem lucruri de care ne e drag.
Echipei de la Ţara Minunilor pentru că ne sprijină în toate demersurile noastre.
Doamnei Mihaela Gavrilescu şi, mai ales, celor opt tineri de clasa a VII a de la Liceul “Mihai Eminescu”, pentru că au ştiut să îşi împartă visele şi să le dăruiască:  Adriana Cojocariu, Daria Constantin, Ioana Gavrilescu, Ioana Hrib, Maria Prună, Ioana Radu, Nicola Zaharia, Robert Zămurcă. 
Noi, echipa ATELIERUL PĂRINŢILOR, ne-am gîndit că, poate, anul acesta ar fi frumos să nu “punem punct” anului trecut. Şi asta vă dorim şi vouă: să culegeţi dragostea, altruismul, bunătatea, entuziasmul, dăruirea şi pasiunea cu care alţii sau voi înşivă v-au/v-aţi dăruit şi să le luaţi cu voi în anul ce tocmai a început. Ar fi  un start promiţător pentru un an minunat!

Leave a Comment


NOTE - You can use these HTML tags and attributes:
<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>